PRIMUL-AJUTOR PSIHOLOGIC IN CAZ DE CRIZA [Partea a 3-a]

De vorba cu ANCA TIUREAN, psiholog autonom in psihoterapie familiala sistemica, masterand in consiliere filosofica

Situațiile de criză sunt inevitabile în viețile noastre. Criza mondiala provocata de Coronavirus poate amplifica uneori crize personale latente, sau poate aduce noi crize in viata noastra. Psih. Anca Tiurean ne vorbeste despre crize si despre primului-ajutor psihologic in caz de criza, intr-o analiza in 3 pasi. Astazi vedem cum putem aborba criza dupa ce ea s-a incheiat. E o etapa necesara dupa ce am parcurs  Pregatirea pentru situatiile de criza si Derularea crizei.

 3. Post-criză

După o criză, indiferent de durată și intensitate, avem nevoie de o încheiere și o integrare a experienței în câțiva pași. Durata încheierii poate depinde de durata și intensitatea crizei, dar în special depinde de cât de pregătită a fost persoana să se confrunte cu criza și cât de bine s-a descurcat pe parcursul ei. Încheierea poate avea loc uneori printr-o simplă discuție despre eveniment cu cineva cu care ne simțim în siguranță. Alternativ, încheierea poate să necesite acompaniament de specialitate. Suportul familial și cel de specialitate au același scop: să ne gândim împreună la experiența respectivă, să ne revenim și să devenim mai adaptabili prin ce-am învățat din ea.

Pentru o asemenea discuție ar fi necesar:

• să se fi terminat criza și / sau să fim la adăpost și protejați fizic
• să fim împreună cu oameni de încredere, cu care ne simțim în siguranță și apropiați (familia, un ajutător, un psihoterapeut, un grup de oameni care au trecut prin același eveniment, etc)
• să fim cât decât odihniți și să ne simțim în stare să discutăm despre cele întâmplate
• să ne dăm timp, să nu ne grăbim nici spre concluzii, nici spre soluții, nici spre sfaturi

Într-un cadru de specialitate parcurgem încheierea în opt scurte etape (Mitchell, 1974, CISD), pe care e util și ușor să le punem în practică și dacă nu suntem specialiști:

1. Contactul interpersonal:

• ne prezentăm așa cum suntem fiecare, ne spunem intențiile și cerem permisiunea de a fi alături și de a ajuta sau de a ne ajuta reciproc.
• ne punem de acord cât va dura discuția, cum vom proceda, ce drepturi ne rezervăm

2. Descrierea întâmplărilor și a faptelor

• ne amintim împreună ce s-a întâmplat, dar pe scurt în primă fază, ca să culegem de la fiecare câte o perspectivă și să înțelegem astfel mai bine fenomenul și cum a decurs mai exact.

3. Gândurile

• permitem fiecăruia să spună ce și cum a gândit înainte, în timpul și după criză, ce idei le erau mai proeminente în minte. Asta ne va ajuta să înțelegem reacțiile personale ale fiecăruia.

4. Reacțiile

• trecem încet la emoțiile simțite, adică la descrierea impactului pe care l-a trăit fiecare. Ar fi util să întrebăm: Cum te-a afectat?” /„Ce te-a surprins?” / „Ce ți s-a părut cel mai rău?” / „Cum te-ai simțit?” / „Ce încercai să obții ca să îți fie bine?” / „Ce ți-ai zis atunci?”

5. Urmările:

• fiecare să spună cu ce se confruntă de-atunci (nu mai dorm bine, mi-e frică de ceva, mă obsedează o idee, mă tot gândesc că ar fi trebuit să fac altfel, mi-am pierdut încrederea, etc)

6. Învățarea

• trebuie să recunoaștem că trăirile cu care fiecare a rămas după eveniment sunt normale chiar dacă sunt atât de diferite de la om la om. Fiecare are un fel propriu de a se liniști, pentru că fiecare a făcut față altfel evenimentului și pentru fiecare participant a însemnat altceva.
• putem acum să discutăm despre ce ne-a adus bun în viață criza respectivă (am învățat ceva despre noi înșine, despre alții, despre situații de genul, ce era necesar și util și ce nu, etc)

7. Discuția despre discuție

• adică să permitem fiecăruia să spună cum s-a simțit în această conversație, dacă a fost ceva important sau util spus sau realizat, dacă lipsește ceva, dacă au apărut întrebări sau dacă mai are cineva ceva ce dorește neapărat să adauge în final.
• dacă apar întrebări sau solicitări de la cineva, putem stabili ce vom face în continuare.

8. Revederea

• după ce mai trece timp de la eveniment și de la această discuție poate fi util uneori să permitem a se mai deschide subiectul, pentru că la moment ulterioare când lucrurile se mai așează s-ar putea să ne fie folositor să reluăm discuția, poate e ceva important ce n-am apucat să spunem sau ceva despre care ne-am răzgândit sau ceva ce încă ne mai frământă.
• revenirea la discuția despre evenimentul respectiv poate avea loc și a doua și a treia oară. Dar dacă revine mai mult decât atât, ar trebui să luăm în calcul în calcul o psihoterapie mai focalizată pe ceea ce pare să fie o tulburare de stres persistentă la un anumit nivel.

Pentru mai multe informatii  Psih. Anca Tiurean poate fi gasita aici: www.ghidulmedical.com/tiureanancacornelia